Impotmoliri. Franturi de vise. Zambete fugare. Viata schimbata. Eu. Cine sunt eu? Ma multumesc in fiecare zi cu chipurile voastre. Cu desenele voastre. Cu simple cuvinte.

Mi-e dor sa pot scrie din nou si asta ma umple de tristete…e-o tristete ingrozitoare pe care-o duc de fiecare data cand am in fata monitorul si acest site. Cu siguranta ceva s-a petrecut in mine si acum nu mai pot oferi ca atunci. Pot sa va dau altceva, dar nu asta. Oricine-as fi… ! Va desenez chipurile ca sa fiu aproape si ca sa-mi pot sorbi cafeaua de dimineata… In ultimele luni parc-au trecut de fapt mai multe ierni. Exact atunci cand vrem sa uram tot, ne trezim mai plini de iubire ca niciodata. Mai intregi. Mai oameni.

Marea e absolut superba…glorioasa… mandra…si albastra… ne impletim parul, una alteia…stelele inca mai cad, semn ca ma asteapta o noua noapte,si-apoi o noua zi.

Fericirea-i aievea, iar eu sunt azi!

Fa Tu, Stapane, minunea… ajuta-ma sa pot scrie din nou !