“…rafinamentul in Prietenie consta in speranta pe care o proiecteaza in viitor,in faptul ca ne tine inimile pe drumul cel drept.”(CICERO)

Stiu ca n-am sa ma multumesc niciodata cu franturi dintr-o poveste, sufar ca un caine care-si merita soarta,asa cum mi s-a si spus de cateva ori,dar nu ma pot opri,si lacrimile cad,si ploaia care ma ascundea s-a oprit,si-mi pasa…Nu-mi mai gasesc fericirea,a coborat in mine-o povara atat de grea,o durere atat de profunda…Ma indoiesc ca ma veti gasi vreodata mai vesela,mai binedispusa,mai,mai…asa cum poate va ganditi; eu nu voi fi nici vesela,si nici atenta la glume;zambesc greu si-s rigida.Nici nu stiu de ce scriu.Poate pentru ca am nevoie,poate pentru ca mi-e teama sa adorm,poate pentru ca nu vreau sa ma-nvelesc c-o patura ca sa-mi fie mai cald si nici sa pun capul pe-o perna ca sa ma odihnesc…E din nou tarziu,e tot frig,si ar trebui sa-ncep sa ma obisnuiesc cu asta.Ce sa zic,cum sa zic?Ce sa fac,cum sa fac? Sunt toata rece,sunt fara viata,sunt fara chip,sunt! Nu cred ca ma pot obisnui sa traiesc singura,sa astept sa treaca alte si alte zile,sa vina cateodata cate-un zambet,sa imi astern in fiecare noapte ganduri… Oare ziua de maine ma va face sa esuez? Cum se poate un om gandi la castiguri cand pe dinauntru e facut franjuri? Mi-e scarba de lume,de oameni si de sentimentele lor murdare,mi-e scarba de culorile prea tari si de lacrimi nesincere,mi-e scarba de vorbe aruncate doar pentru a face rau,mi-e scarba de senzatia de neputinta pe care ti-o da timpul…Nu stiu exact in cine ma transform, poate ca e o alta etapa a vietii,habar n-am ce va urma…Femeile nu mai primesc flori si nici nu le mai vad zambind din toata inima.Barbatii is tot mai morocanosi,mai ocupati,mai plini de ei. Sau poate-i doar iluzia mea,iluzia a ceea ce vad. Nu stiu ce mai proiectez de data asta,dar cu siguranta ceva este.

Am vazut cum merg unii pe strada,el tine intr-o mana telefonul si in cealalta tigara,in loc sa-i stranga ei mana-ntre degete,sau ea vorbeste la telefon cu “prietenele” si cu cealalta mana e ocupata sa gesticuleze; sau el o invita in oras,la restaurant,incercand s-o impresioneze,sperand ca in seara cu pricina va obtine ceva mai mult de un pupic, ea din ambitie nu accepta,fericita ca i-a descoperit “planul”,sau ii arata “ce poate”. Barbatii s-au obisnuit sa dea flori numai cand ii ziua iubitei sau vreo sarbatoare cu specific,si atunci o fac din obligatie ca  ”asa se procedeaza”,din pacate. Femeile au gura din ce in ce mai mare si barbatii se simt agasati.Cuplurile si-au pierdut farmecul de care-mi povesteau ai mei parinti. E-adevarat,in ce ma priveste,nu am gasit niciodata un farmec aparte in cuplurile pe care le-am zarit pe strada sau prin diverse locuri in care am fost,nici macar atunci cand eram mai copila si ma puteam considera si mai naiva decat deja sunt. Sunt?! Inca ma re(gasesc).Eu am vazut niste lucruri absolut formidabile in relatia parintilor mei,in casa in care mi-am petrecut copilaria.Si atunci impactul cu “strada”,cu bulevardele impanzite de oameni…mi-a fost putin cam fatal. Dar eu nu m-am resemnat. Eu refuz sa cred ca “asa e viata,asa sunt toti”,etc. Eu cred in magia pe care am simtit-o in relatia celor doi oameni care mi-au dat viata.Eu cred!!!!(si asta ma hraneste in fiecare zi). Oamenii se casatoresc pentru bani,pentru ca se inteleg,pentru ca “a trecut iubirea,dar a ramas respectul”,pentru ca “m-am obisnuit cu ea,frate”,”nu ne certam,ne merge bine”,pentru ca “trebuia sa facem si asta ,ca doar au trecut atatia ani”,pentru ca “vrem sa oficializam legatura,ca sa putem face copii”,pentru ca “ma preseaza ai mei”,pentru ca “asa trebuie sa fie”,pentru ca “nu vreau sa ajung la 30 de ani singur si trist”,etc. Sunt mii si mii de motive. Dar de toate mi-e scarba. Exact,v-ati prins,sunt plina de scarba,de repulsie fata de aceste cupluri “perfecte”. Si cand le pui banala intrebare:”ce simti cand esti cu ea/el?”, raspunsul care iti “taie” dreptul la replica nu se lasa asteptat:”pai,cum sa-ti explic io tie, e o tipa linistita,de casa,nu trece peste cuvantul meu,are un corp de-ti sta mintea-n loc”… Pai ce dracu mai conteaza ca nu stim sa simtim? Nici macar nu intelegem sensul,Dumnezeule! Tu-l intrebi ce simte si el iti face portretul unei femei-robot, ca-n anchetele politistilor. Iar ea spune ceva de genul:”are bani,e din familie buna, e istet, e simpatic,are simtul umorului,e romantic ” (ha ha ha!) … Nu,astia nu-s oameni prosti, ci doar inculti, necititi, si,sa nu uitam,neaparat educati. Oho,cate lucruri pleaca de la educatie,unii dintre voi n-aveti idee! Se facuse o statistica mai demult, si m-a mirat putin,in sensul ca in ultimii ani in Romania tot mai multe cupluri isi pun pirostriile. M-a socat dragostea imensa pe care si-o poarta,evident . Ce banc prost! In final, sfatul astora pentru cei care inca-s burlaci sau burlacite (exista asa un termen?-n-are nimic,ii zic eu asa) este sa ne iubim mult,tot asa de mult cum se iubesc si ei. Inca nu v-a bufnit rasul? Hm. Inseamna ca traiti si voi o “mare iubire”!  Singurii responsabili pentru divorturi sunt cei care aleg sa construiasca o casnicie pe baza acestor porcarii stupide. Nu ea,nu el. Amandoi. Nici unul mai putin,nici unul mai mult. Sunt cupluri care atunci cand merg la petreceri se comporta de parc-ar fi venit separat,si cand ajung acasa incep sa se certe,pe motiv ca “m-ai umilit,proasto”,”ai baut prea mult si m-ai facut de ras,betivule”, si exemplele pot continua. Ei nu stiu efectiv sa se comporte civilizat nici macar individual. Sa nu mai vorbim de acele relatii care par atat de pline de iubire, si in momentul in care te intalnesti cu respectivii, si-i vezi cu cata pasiune se saruta si se mangaie,mai mai ca-ti vine s-o iei la fuga,ca parca-i prea ostentativ,parca privesti o piesa de teatru ieftina,cu actori necunoscuti… Sau cei care ,luati separat, sunt foarte sociabili, vorbareti,bine dispusi, si cand te intalnesti si cu perechea lui/ei devin dintr-o data tacuti,monotoni, morocanosi,brusc parca nu mai au viata si pretexteaza o oboseala cronica,sau o durere de cap insuportabila,numai sa plece acasa,ca nu mai suporta nici macar ei insisi chinul de a nu avea subiecte de discutie… Facand o paranteza,totusi eu mereu m-am intrebat cum e posibil sa ajungi in stadiul in care sa nu mai ai efectiv nimic de spus. Eu n-am patit niciodata asta, in orice fel de relatie am avut,si mi-e greu sa imi imaginez…Adica sa taci efectiv, pentru ca nu poti lega doua fraze? Nu ma refer la fraze pline de intelepciune,doamnelor si domnilor, ci la fraze Coerente si Logice, atat, ma refer la niste fraze pe care ti le poate spune si-un copil de 6-7 ani atunci cand iti povesteste despre prima zi de scoala. Cred ca cer prea mult de la societatea asta mizerabila in care traim. Sau de la neputincioasele relatii roase de timp sau de nervi…who knows? Poate doar Dumnezeu,adica sigur. Mi-am mai amintit de-un caz nostim, in care ea rade mereu la glumele lui (bune sau nu) si viceversa, mai ales in prezenta altor prieteni “comuni”(cica). Bai, ii bufneste rasul instantaneu, unora le dau si lacrimile de atata fericire… E-o nebunie lumea asta,zau asa! De aia care se bat acasa si-n societate par neatinsi,fiindca ascund bine urmele ce sa mai zic? Sau de “doamnele” (trebuie sa pun ghilimelele,va rog sa ma intelegeti) carora li se invinetesc ochii de la atata “machiaj” si apoi,cand sunt sfatuite sa bage divort sau s-o paraseasca pe bruta, spun:” Nu pot , ca-l iubesc”,”Nu vreau,ca ma gandesc la copii”,”Nu,ca a avut si el nervi dar mi-a promis ca nu mai face” (incredibil,dar adevarat!) ? Apoi ,desigur, se mira ca barbatul le-o sterpeleste si-a doua oara,se mira ca sunt inselate si se vaita pe la colturi la aceiasi prieteni, spunand ca “nu stiu de ce a facut-o, ca doar eu l-am iertat,sunt femeie de casa, sunt asa si pe dincolo,la ce i-o fi trebuit lui amanta?” etcetera,etcetera. Specimene,ce poti sa mai spui, ca ramai la o adica “interzis”… Dar ele exista peste tot in jurul nostru/vostru. E de ajuns sa te uiti la stirile de la ora 5,par exemplu, acolo nu vezi ce descriu eu pe-aici destul de “elegant”,as indrazni sa zic, dar cauzele sunt practic aceleasi. Acolo-s oameni care baga cutitul in nevasta, nepot,amant, ruda de gradul 3 sau mai stiu io ce. Acolo-s oameni “necajiti”(cica) care plang cu lacrimi de crocodil de durere ca li se intampla numai nenorociri. Daca s-ar trezi vreunul sa le spuna in momentele alea lacrimogene ca “viata-i o caterinca”(din nefericire,m-am ferit cat am putut,dar tot am retinut cateva replici de cartier) , sunt in stare sa bage cutitu’ ,sau altceva (Doamne-fereste!) in respectivu’. 

Si-acum daca tot m-am pornit,sa nu va speriati de nevoia mea de-a continua.Vorbesc si eu,ca tot omu’ ,despre tara asta frumoasa in care toti barbatii e porci si femeile e curve. (ha!). Mi-am amintit de acei dezaxati care le spun iubitelor care vor sa-i paraseasca dintr-un motiv sau altul, ca “daca nu esti a mea,nu vei fi a nimanui, mai bine te omor “. Tu, cel care citesti acum, vei fi tentat sa spui:”dar aia-s nebuni,bolnavi psihic”. Da, exact asa…Ai si tu dreptatea ta, dar eu iti recomand un exercitiu: iesi acum pe strada, uita-te la cativa insi,la intamplare, care-s de mana cu prietenele lor,si-apoi la cateva femei singure. Priveste-i pe toti atent. Apoi intoarce-te in casa. Aseaza-te linistit in fotoliu si raspunde-ti la o intrebare aparent banala:”Ai vazut fericire-n ochii lor,acea fericire care vine dintr-o prea mare dragoste,o dragoste care n-are nevoie de explicatii?”…Stii,toti suntem sanatosi pana la proba contrarie,toti suntem incapabili,toti debitam teorii pe care nu le putem pune niciodata in practica,toti putem judeca; cati nu-si fac cruce cand vad la teveu crime oribile intre sot si sotia “plecata de acasa FARA MOTIV”,”ca avea totul,munceam pentru ea, nu-i lipsea nimic, nu avea ce sa-mi reproseze” )) . Ha ha ha! Ma scuzati, dar nu m-am putut abtine.Dar sa revenim . O dau dintr-una intr-alta ca mi-am amintit alta imagine,cam trista,de altfel. Stau si ma intreb ca un copil naiv ce sunt, de ce sunt violate batranele singure,sau mai pe sleau…babele. Da,babele. Astia de 20 si ceva de ani violeaza babe. Si va rog sa ma credeti,rar ma uit la stiri,dar cand o fac, le vad pe toate. Sa am eu ghinionul de a aprinde teveul in punctul culminant sau sa fie lumea in care traim o continua nebunie? Habar n-am. De ce pustii respectivi ,daca tot violeaza (ce urat suna,dar n-am incotro!), nu se duc la cele de varsta lor…Femeile is mai multe decat barbatiil, chiar intr-atat de rau am ajuns? Da,stiu,veti zice:”da’ stai ma ca ce-ai vazut tu se intampla in mediul rural si bla bla..” Asa,si? La tara nu-s fete,fetite,donsoare si doamne? Sau taranii nu-s asa destupati ca orasenii? Ei, pe dracu! Da’ mintea la rele ii duce.Nu-i o scuza,nu-i!

In fine. Dar femeile care adopta o tinuta vestimentara provocatoare, care ies pe strada si sunt privite ca o prada sau ca “femei usoare”, cu ele ce-are societatea? Eu aici vorbesc clar,scurt si la obiect-subiect de o anumita categorie de femei,sa ne facem bine intelesi.Ma refer la femeile cu adevarat frumoase(sau pur si simplu charismatice,cu atitudine),care se simt bine in pielea lor, care au ceva aparte in privire, care spun ceva,transmit ceva,dincolo de haine- evident,pentru putinii care vor sa aibe ochi sa vada ; poate mi se va spune:”da’,dar daca-i proasta,daca n-are minte nici cat un pui de gaina?”. Bun. Sa zicem ca n-are. Dar eu te asigur ca o femeie cu atitudine,care transmite dincolo de stilul vestimentar,sau prin stilul vestimentar,nu poate fi niciodata proasta. Insa pornisem de la ideea ca e. Ok, e. E o proasta, a naibii nenorocita care se imbraca asa numai ca sa starneasca barbatii. Buuun. Dar tu de unde stii despre prostia ei? I-ai citit-o din felul in care-si misca fundul,”pectoralii”,din felul in care-si strange buzele cand si-aprinde tigara? Hai nu zau! Eu zic sa te mai gandesti.Nici femeile care-o privesc pe cea din categoria de mai sus nu stau deoparte din a cataloga. Stiu. Pe-alea le mananca limba sa zica:”uite,o face intentionat, una de-asta imi poate distruge mie casnicia”. Fiti serioase,doamnelor! N-are a face! Dar e mai usor sa dam vina pe “depravate”,asa-i?

Si acum,dac-ar fi sa trec la cealalta extrema, cu femeile urate ce-are societatea?Ele au probleme cand isi cauta un loc de munca, fiindca unele joburi implica ,printre altele,si “un aspect fizic placut”. Din asta se intelege ca nici un director de firma nu vrea ca atunci cand angajata se intalneste cu clientul,acesta sa “paralizeze” privind-o. Si atunci sa dam intaietate frumusetilor,nu? Asta-i logica .. E logica “treaba”? Mie nu prea mi se pare. Pe mine m-a incercat un sentiment ciudat candva. Aveam 19 ani,de-abia venisem in Bucuresti. Mi-am pus in cap sa ma angajez pentru o perioada de timp, sa am si eu libertatea de a face ce vreau, cu mai multi bani, cu banii mei, sa simt si eu ce-nseamna munca, etc. Si am obtinut cateva interviuri,la care,evident,m-am si dus. La unul dintre aceste interviuri,ma intalnisem in liftul cladirii cu niste tipe care mergeau la acelasi interviu. Una dintre ele,caci despre aceea vreau sa vorbesc, era urata foc (de ce sa fie doar “frumoasa foc”?-se poate si invers). Era o roscata cu parul cam pana la umeri, cu ochi verzi, cu nas mare, slaba si cam diforma (io-s mai din topor,acuma no,luati-ma ca atare), cu dinti mari ,pistruiata; avea niste sprancene destul de ciudat conturate. In fine. Era de-a dreptul urata,va rog frumos sa ma credeti,iar eu sunt o tipa toleranta in ceea ce priveste aspectul fizic. (sau nu-s? ha!). Dar nu asta-i esenta. Intru in discutie cu ea ,atrasa fiind de starea de bine pe care-o transmitea, si de ce nu, mi s-a parut destul de degajata,fara emotii,fara complexe. Cel putin aparent. Vorbea linistit, calm, zambea ca un copil si mi-a povestit despre alte interviuri la care a fost. Zicea ca nu s-a angajat ca n-au mai sunat-o aia, nici macar pentru a-i da un raspuns negativ. Bun,imi spun in gand… E clar,nu te-au angajat fiindca esti…uratica…Deja pana si in gand incepusem sa vorbesc altfel despre ea. Si treaba asta mi-a lasat un gust amar. Pentru ca domnisoara,pe langa faptul ca imi inspira ceva aparte si pe langa faptul ca vorbea frumos, era absolventa a doua facultati (irelevant,poate), avea o fluenta a cuvintelor,a frazelor pe care-am intalnit-o la tot mai putini oameni, era… minunata. Da,dupa parerea mea acel om avea enorm de multe de oferit. Era citita,educata,imbracata cu mult bun gust,puteai atinge subiecte de discutie diverse… Nu era nici pe departe o oarecare,in ciuda aspectului fizic… Dar bun, eu am fost angajata dupa acel interviu, am inceput munca la compania asta , si dupa vreo saptamana ma gandesc la ea,brusc,pe cand coboram cu liftul in pauza de masa. Si cand revin,ma duc la sefa ,cu care ma imprietenisem,s-o intreb de ce n-o angajasera. Si ea imi zice :”Hai,fata,ca era urata, cu toate facultatile ei, eu am nevoie de oameni cu adevarat placuti pentru a depasi targete.”. Si , dupa cum va puteti inchipui,m-au apucat dracii. I-am explicat totusi calm punctul meu de vedere, parea ca m-a ascultat,ca m-a inteles. Dar n-a mai zis nimic,totusi am vazut in ochii ei parere de rau. La cateva zile dupa, intr-o dimineata cand ma indrept spre job, cand ies de la metrou,dau nas in nas cu…roscata. Zambea si imi povestea bucuroasa ca suntem colege,ca in sfarsit au sunat-o,dupa ce isi pierduse speranta. M-am bucurat si eu mult. Fata asta merita. Cand am ajuns in birou,sefa mi-a facut cu ochiul. Am inteles totul. Si stiti ceva? Fata asta a ajutat echipa pentru a-si duce targetul la bun sfarsit. A facut o treaba nemaipomenita.

Amintiri… Ideea e insa destul de simpla: nu sunt de acord cu diferentele sociale si nu voi fi niciodata,nici cu “frumusetea e totul”,fiindca frumusetea e nimic daca nu stii s-o pui in valoare, si fara un dram de minte…

Ajung din ce in ce mai des la concluzia ca imaginile dezolante si triste sunt cele care pun bazele acestei societati, ele fac istoria… Pana la urma, cat de apreciat poate fi un popor fara ca acesta sa fie vazut in situatii grele,situatii de criza?

Din pacate, ne obisnuim tot mai mult sa ne traim vietile dupa deviza :”lupta altora nu-i lupta mea”, fara sa stim ca nu putem castiga nici macar un mic razboi fara sa-i implicam pe ceilalti…Eu cred ca ne putem salva prin ceea ce facem pentru ceilalti,prin ceea ce raspandim in juru-ne,prin ceea ce simtim,prin ceea ce impartasim,prin dragoste…