De multe ori, iarna pentru mine nu-i altceva decat un joc lenes al sufletelor care ard nemotivat si fara voia lor, dar nu suficient incat sa cearna si sa adune amintiri. Uneori nu stiu catre ce sa ma orientez, si-n acelasi timp imi pare ca o fac destul de bine.

Am invatat ca nimic nu se intampla fara motiv, si nimeni nu se apropie de nimeni fara motivatie, fara scop, fara ideea ca undeva,candva, s-au reintalnit, si-au spus lucruri, si-au soptit cuvinte si s-au mangaiat.  Noi oamenii suntem atat de vulnerabili…atat de usor suntem capabili sa iubim si atat de usor sa incheiem o poveste… Noi oamenii suntem plini adesea, si adesea goi…Si totusi , totul se intampla ca o selectie fireasca a celor ce vor avea sa vina, totul e prestabilit, e destin si e intamplare, e alegere indusa si e scop in sine. Dar dreptul de a alege e “garantat” de suflet, de minte, de ratiune si de logica. Dreptul de a alege sa spui “stop”, de azi “nu”, “nu”, “nu”. Pentru ca de multe ori viata e un simplu flash care arunca doi oameni de la extaz la agonie, de la sublim la pacat, de la “te vreau” si “nu te mai vreau”. Asta se intampla pentru ca in noi se schimba ceva – nu putem explica de la inceput, dar se explica singur in timp, si ceea ce pare un paradox, o nebuloasa, devine clar. Mie asa mi se intampla cu oamenii din viata mea – mi se intampla sa-i vreau tare, dar daca ei rup cumva, poate cu nestiinta, in mine, nu-i mai vreau niciodata, si nu-mi mai pasa, si-i las sa se piarda. E nevoie de o fractiune de clipa pentru dragoste – si de o secunda pentru indiferenta.Ca viata-i cinica – o stim prea bine – dar cumva lucrurile se aranjeaza – cumva karma actioneaza pentru fiecare.

Imi place sa cred c-am facut alegerile cele mai corecte, nu neaparat cele mai bune, ca din toate relele – l-am ales pe cel mai mic – ca din toate iubirile, am ales-o langa mine pe cea mai profunda, pe cea mai platonica, pe cea care, desi are putine gesturi si cuvinte – e atat de reala si bate atat de tare-n mine! Am inteles ca pentru apreciere si pentru dragoste exista cuvinte putine, pentru suflete nobile exista imbratisari puternice pe care nu le poate spulbera vantul …

*caci sufletele care se iubesc se intalnesc si se simt mai cu nesat atunci cand incearca vantul sa le arunce la margine, ca inimile devin mai tari atunci cand se iubesc in mare, ca cel care te vrea, te vrea pentru ca a descoperit uratul din tine si l-a considerat – cel putin o data – fascinant, ca n-a cautat sa te schimbe pentru binele propriu, si nici pentru binele tau – lasandu-te sa alegi firele din viata si sa ALEGI TU, in final – si nu te-a vrut pentru ceea ce erai la momentul la care te-a cunoscut – ci pentru ceea ce a vazut etern si pana la capat in tine , pentru ceea ce stie ca vei deveni, pentru suma intamplarilor care te-au adus langa el.

*caci dragostea nu este doar un biscuite in forma de inima, ci constanta la care te poti raporta peste timp, la minutele care au puterea de a-ti taia respiratia, la discutiile in contradictoriu care par sa arunce sufletele – doar pentru a le apropia si mai tare.

Nu sunt o eroina, si nu mi-am gasit eroul , nici o printesa care si-a gasit printul venind de departe pe al sau cal alb , nu sunt o carte plina de basme si love story-uri, sunt un om simplu , sunt un om viu, care si-a gasit sufletul… pe-o margine de lume, pe o banca goala, intr-o cafenea plina de oameni, intr-o frunza spulberata pe asfalt, intr-un soare galben si arzator, in stelele care lumineaza noaptea, printre monstri de gheata, printre suflete incompatibile si seci, prin timp si lungi calatorii …

…pentru ca sufletele care se iubesc, se iubesc pentru ca stiu ca nu exista alta cale.

As vrea sa cred ca fericirea are-un singur chip. Sau daca intr-adevar asa e, atunci cum am putea descrie? Mie imi este imposibil. A trecut timpul ; lucrurile s-au schimbat; viata mea s-a schimbat; hm, de fapt, totul are alte culori. Acum,mai mult ca niciodata,le percep vii si clare, fara nuante. Se spune ca vine un moment in viata fiecarui om, un moment unic in care acesta constientizeaza totul; o clipa perfecta in care mintea rezoneaza cu sufletul ; o secunda menita sa dureze o eternitate, sau cel putin pana murim. Se spun multe,de fapt, dar eu am crezurile mele. N-as sti sa descriu ce e azi in mine. Insir niste cuvinte care au contur doar pentru ca apas cu putere pe taste. Cateodata nu ne vine a crede ca ceea ce vazusem in filme sau citisem in niste carti bune chiar se intampla in realitate. Intotdeauna speram sa ni se intample ceva minunat, magic, iesit din comun, ceva care sa ne schimbe destinul,traiectoria, iar atunci cand in sfarsit traim acel CEVA, nu avem definitii, nu putem explica, dar simtim si stim ca asa trebuia sa fie. Si Doamne, cat suntem de plini si de fericiti!
Noi,cei care credem ca avem explicatii pentru orice, noi,cei care credem ca putem construi definitii pentru orice sentiment care pulseaza inauntru, noi suntem cei dezarmati, fara explicatii logice, fara portite de scapare, fara argumente atunci cand ne trezim traind intr-o lume care nu-i a noastra, la inceput, dar in care am fost primiti.
Da. Da, eu aveam lumea mea imaginara, pe care-o creasem de dragul visului si-a nevoii de-a evada din ceea ce traiam zilnic, pe strada sau in casa,oriunde,oricand. Lumea in care traiam eu cu mine era o lume pe care-o vedeam ca fiind aproape perfecta; fiindca asa o creasem eu, asta era destinul ei, sa fie cea mai frumoasa, cea mai calda, cea mai colorata. Aveam si fluturi, si stele, si-un cer senin, si furtuni (absolut necesare,de altfel). Era modul de-a ma regasi ori de cate ori alunecam. Am avut incredere in toate astea.
PANA INTR-O ZI. Stii, a fost ziua in care m-ai primit in lumea ta. Si cand am descoperit-o, fluturii mei si-au facut loc langa ai tai, ne-am privit, apoi am privit cerul. Era acelasi. Cerul meu si-al tau. Si noi am stiut-o de-atunci. Cum de cand? De-atunci. Povestea incepe cu ”Intr-o zi s-au cunoscut un el si-o ea. Erau tineri, si nu le pasa de ce se-ntampla in jur. S-au vazut si da, a fost dragoste la prima vedere. Nu,nu acea dragoste care se termina peste un timp, din cauza neintelegerilor. (eh,copii,intre timp,povestile se mai modernizeaza). E vorba de acea dragoste care-ti taie rasuflarea , te face mai bun, fara sa stii ,te ia prin surprindere, te sufoca, dar te si hraneste, iti da aripi, dar ti le si ia – ca sa-ti aminteasca ca totusi traiesti pe pamant, nu in aer. E vorba de acea dragoste ”la prima vedere”, adica momentul in care el o vede pe ea si-si spune:”Da, ea e, ea e femeia langa care eu voi trai,stiu,o sa-mi zica o lume ca nu sunt zdravan, dar in sfarsit,a sosit ziua in care am curajul sa-mi asum riscul si mai mult decat atat,sa-mi asum totul.”, iar ea il vede pe el si-si zice:”Da, el va fi tatal copiilor mei, da, asta e clipa in care trebuie sa las dracu sfaturile in genul -Nu e bine!,Mai gandeste-te!, Esti tanara!, Mai asteapta!- , a venit timpul sa imi ascult inima si sa uit toooot ce-am trait vreodata inainte.”

Paranteza :Oare nu ne-am saturat cu totii de falsuri? Oare de cate ori nu privim in altii pe care-i simtim fericiti, dorindu-ne ca macar pentru un moment, sa renuntam la viata noastra monotona si sa facem CE TREBUIE? Oare de cate ori nu regretam,mai tarziu,lucrurile pe care nu le-am facut din lasitate sau comoditate? Oare de cate ori,de caaate ori nu ne incearca sentimentul ca ne-am dori sa fim in alta parte? Si trec anii,si trec anii. Si nu facem niciodata nimic pentru noi. Si imbatranim. Si suntem nefericiti. Si chiar batrani fiind, constientizam ca inca nu ne-am maturizat. Oare lucrurile pe care le facem la timp nu fac si ele parte dintr-un proces de maturizare? Eu zic ca da.

…Si se privesc ore-n sir. E-aproape dimineata. Dar ei nu mai stiu. Ea s-a gasit pe sine, privind in el; si-a surprins sufletul in palmele lui, iar el il saruta si-l proteja, de parc-ar fi fost marea lui comoara. El in sfarsit, gasise o casa – o casuta pentru copilul care se ascundea acolo,timid, asteptand sa vina parintii de la serviciu, sa-l ia in brate, si sa-i dea curaj, curaj!
Ea venea spre el,cu vantul prin par, si cu sufletul care-i alerga cu peste 200 km/ ora, iar el a urmarit-o cu ochii pana astazi, cuibarindu-se acolo unde stie ca-i va fi mereu cald. Isi zambesc. Sunt constienti ca tot ce urmeaza va fi doar al lor. Pentru ca viata a inceput in acea seara de sfarsit de vara…”

V-as mai spune, dar trebuie sa-i lasam sa se iubeasca, fara sa-i stingherim cu povestile noastre. Ei sunt ocupati s-o traiasca pe-a lor. In plus, de-acum ora 12 noapte a devenit o ora destul de ”grava” pentru mine. La 8 ne trezim. Ne ducem la job. Ne place la job. Si e foarte important sa faci ce-ti place,nu?
Sunt fericita? Nu. Sunt plina. Cateodata asteptam muuult prea mult pentru lucrurile cu adevarat ”delicioase” ale vietii, dar si atunci cand apar, si ni se aseaza in fata,pe o tava, si incepem sa le savuram,bucatica cu bucatica, parca pur si simplu… e fabulos!

P.S. E doar un inceput. Si-nca unul fara sfarsit. Si stim noi ce inseamna asta.

(ACEST POST ESTE INTERZIS TUTUROR CELOR CARE ISI TRAIESC VIATA DUPA REGULI, MOTTO-URI, CELOR CARE AU IMPRESIA CA DACA STAU INTR-O RELATIE ”FRO” CATIVA ANI, O SA FIE BINE LA FINAL, CELOR CARE CRED CA DOI OAMENI NU SE POT IUBI ”INTR-UN TIMP ASA SCURT”, CELOR CARE AU SENZATIA CA AU TRAIT TOTUL, CA NU A MAI RAMAS NIMIC DIN CE NU STIU EI, CELOR CARE FOLOSESC EXPRESII DE GENUL ”O S-AJUNGI LA VORBA MEA”,”LASA CA O SA VEZI TU MAI INCOLO”,”VIATA NU-I O GLUMA”, ”MAI COPII!”, SI ALTELE, CELOR CARE CRED CA TIMPUL ESTE SINGURUL CARE TE POATE AJUTA SA VEZI LUCRURILE CUM SUNT ELE IN REALITATE, CELOR CARE CRED IN CASATORIILE DE ”PROBA”, IN ”TREBUIE SA URMAM UN PLAN”,”LUCRURILE AU NEVOIE DE UN CURS FIRESC”,”LUCRURILE TREBUIE SA SE INTAMPLE TREPTAT”,”TREBUIE SA NE CUNOASTEM MAI BINE” (CA SA NE DAM SEAMA CA NU SUNTEM FACUTI UNUL PENTRU CELALALT – IMI PERMIT SA ADAUG – SI VA ROG FRUMOS SA MA SCUZATI,DAR CHIAR NU M-AM PUTUT ABTINE).
NU IN ULTIMUL RAND, ACEST POST ESTE INTERZIS CELOR CARE CRED CA ”DACA MI S-A INTAMPLAT MIE,O SA TI SE INTAMPLE SI TIE”, CELOR CARORA LE E TEAMA SA-SI INFRUNTE CONDITIA, TEMERILE, PREJUDECATILE, IDEILE FIXE, CELOR CARE SUNT FANI AI EXPRESIEI ”NU TOT CE ZBOARA ,SE MANANCA” (DACA MA-NTALNESTI PE MINE,CARE-S O POFTICIOASA, N-O SA FIU DE ACORD SUB NICI O FORMA CU ASTA, EVIDENT), CELOR CARE AU SENZATIA CA STIU TOT DESPRE ORICE SI SE GRABESC SA MA SFATUIASCA SI PE MINE (EU IN GENERAL NU PREA TIN CONT DE SFATURI, DECI N-AR FI NIMIC PERSONAL , SAU PUR SI SIMPLU ZIC CA TINE SI FAC CA MINE, ASA CA MAI BINE LASA-MA SA FAC CA MINE DE LA-NCEPUT, CA SA-TI FIE SI TIE MAI USOR – ”CA SA FIE BINE” ), CELOR CARE AU IMPRESIA CA SI-AU INTALNIT MAREA DRAGOSTE DE VREO 4-5 ORI, ETC.
ASA,CA ERA SA UIT : ACEST POST ESTE INTERZIS CELOR CARORA LE ESTE FOARTE GREU SA MA CITEASCA, PENTRU CA NU SCRIU CU MULTE SPATII (SPACE,SPACE,SPACE), PENTRU CA NU DAU ENTER DUPA FIECARE FRAZA SI PENTRU CA FRAZELE MELE SUNT MULT PREA LUNGI PENTRU PUTEREA LOR DE INTELEGERE (STIU, MA PIERDETI,TOCMAI DE-ASTA SPUNEAM CA MAI SIGUR E SA NU MA CITITI).
RECOMANDAT CHIAR SI MINORILOR . BA CHIAR FOARTE RECOMANDAT LOR. ASTA PENTRU CA AM IMPRESIA CA EI AR PUTEA INTELEGE MAI BINE CE SE-NTAMPLA ”PE-AICI”,SPRE DEOSEBIRE DE ADULTUL DE ”RAND”, CARE-SI DA OCHII PESTE CAP,SE-NTOARCE PE CEALALTA PARTE,SI-ADOARME LINISTIT. (SI LINISTEA ASTA CATEODATA…NU-I SEMN BUN). Am tacut.

And you can put the music to my song, BABY. And this is for you. For me. For both of us.

Frank Sinatra – Strangers in the Night
Vezi mai multe video din Muzica