Mai fuge un an grabit si stingher,mai fuge o clipa,o viata,o lume…A fugit timpul…Astazi e o zi cu totul speciala,si nu pentru ca e sfarsitul anului,ci pentru ca e ziua tatalui meu;astazi s-a nascut omul pe care-l iubesc cel mai mult,centrul universului meu,dragostea mea,averea mea.Astazi s-a nascut cel datorita caruia ma pot numi OM. Acum cateva ore am avut curaj,curaj sa-i spun cat de mult il iubesc,si parca timpul s-a oprit pentru noi doi,si parca trecuse o vesnicie(sau poate chiar?).De maine incep o alta viata,intr-o alta lume,si-am sa renunt la cele vechi,si-am sa fiu eu,pentru ca merit totul…Am fost invatata sa cred ca pot avea orice imi doresc,ca pot atinge stelele,ca pot zbura in departari fara sa ma opreasca nimeni,ca pot visa si ca visele mele pot deveni reale.Am fost invatata sa nu ma multumesc cu putin,sa stiu ca pot avea infinit mai mult,chiar daca uneori am uitat asta. M-am transformat fara sa imi dau seama intr-o idealista,intr-o romantica,intr-o visatoare,intr-o anomalie,daca pot spune asa,intr-un om care nu-i de-aici,cum zicea cineva…Cand ma privesc in oglinda am curaj,iar cand ii privesc pe ceilalti,curajul dispare. Mi-a fost si-n continuare imi este atat de frica de viata incat am incetat sa cred in oameni. 31 decembrie…2008…Uneori pierdusem notiunea timpului,si mi-am pierdut busola care ma ducea la cei pe care-i iubesc… Anul asta am pierdut multe in mine,dar poate ca m-am castigat.Nimeni nu stie,nici macar eu,ci doar Bunul Meu Dumnezeu. Am invatat sa accept trecerea orelor chiar daca n-am trait normalitatea lucrurilor.Am invatat sa ma accept fara sa ma acuz,desi nu in totalitate.Am invatat sa (mai) mor ca sa-mi pot reveni. Imi doresc pentru mine ceea ce niciodata altii n-or sa poata avea,fiindca-s o egoista si pot trai cu asta. Imi doresc un an in care sa am CURAJ,in care sa infrunt tot ce-i in jur,in care sa spun ca iubesc fara teama,in care sa fiu mai EU…Cineva m-a ajutat sa inteleg ca nu pretuim nimic din tot ce avem atunci cand suntem tineri,pentru ca avem senzatia ca lumea ne este la picioare,avem impresia ca nimeni nu mai e ca noi,ca suntem nemuritori,sanatosi pe deplin la minte si-n inimi;ceea ce,evident,este fals. Cand esti tanar,poti aparent cuceri o lume.Insa linia care desparte esecul de succes este incredibil de fina si linia care desparte fericirea de nenorocire este firava ca un fir de ata;tot asa-i si viata,pe care,la tinerete,nu o pretuim,nu o   intelegem.Ne  transformam in rebeli si credem ca tot ceea ce facem este de neatins,de nepatruns.Dupa ce trece timpul,si ne transformam,si se asterne linistea cu timiditate,nu mai putem face nimic,nu mai putem construi…Pentru ca anii trec si nu se mai intorc niciodata pentru nimeni.Ce pacat ca nu avem la tinerete intelepciunea si maturitatea de a face lucrurile corect,ce pacat ca prea putin,prea rar ne ascultam INIMA,ce pacat ca ne ghidam dupa instincte care distrug totul in calea lor,ce pacat,Doamne,ce pacat! Acel Cineva mi-a spus ca acum sunt tanara si pot ALEGE,pot alege eu,si daca n-o fac bine,mai tarziu ma vor alege altii si va fi frustrant! Pot intelege ca oamenii nu zboara spre visele lor,dar n-am voie sa inteleg ca nici eu nu pot zbura,ca nici eu nu pot face,ca nici eu n-am curaj! N-am voie sa accept,sa MA accept fara sa-mi dau acel TOT necesar. Unii oameni nu fac sub nici o forma loc himerelor din sufletele lor,iar pacea este aparenta,si confortul mult prea fragil. Am inteles ca pentru mine fericirea este o HIMERA cu care vreau sa-mi hranesc inima,si-am inteles ca trebuie sa alerg dupa aceasta himera care-mi va pune sufletul pe jar. De obicei,cativa ani este bine,este poate perfect. Apoi apar regretele tardive. Apoi apare RAUL care nu te mai lasa sa-ti discerni actiunile.Apare TIMPUL,care iti bate la usa,amintindu-ti de trecut si de ALEGERI;alegeri pe care nu le poti face din nou,pentru ca avem dreptul o singura data,si orice lucru are timpul lui. Existenta noastra este dominata de briza marii,de bataia vantului,arsa de soare,intunecata de noapte,vegheata de Luna si de Stele….Existenta noastra este efemera,asa cum sunt clipele in care pe deplin esti fericit.De ce-as vrea sa traiesc vesnic ,neclintita-n visare,fara sa fac nimic,fara sa-mi cer drepturile?De ce-as vrea sa ma complac? De ce-as vrea sa renunt la propriul EU in favoarea unei vieti mult prea scurte,care trece in viteza si spulbera totu-n calea-i? De ce-as vrea sa imi alimentez anii cu trairea in cotidian,de ce m-as lasa coplesita de obiceiuri? Nu vreau nimic din toate astea.Nu vreau sa mor la batranete,fericita ca am trait 70-80 de ani,cu nepoti si cu rude muulte inconjurandu-ma milos. Nu vreau sa-mi fie mila,nu vreau sa le fie mila! Nu vreau sa ma uit in ochii oamenilor si ei sa vada-n mine doar o femeie trecuta prin viata,o femeie stearsa de intamplari si timp,o femeie goala si neputincioasa! Vreau sa traiesc atata vreme cat imi simt sufletul si trupul tanar,sa nu ma acopere batranetea in cel mai ridicol mod…Stiu,batranetea este un ciclu firesc. Probabil ca cei care au teama in fata acestui ciclu,sunt lasi. Atunci vreau sa fiu lasa!(din punctul asta de vedere). Nu vreau sa treaca peste mine ierni cu ninsori ca-n povesti si eu sa nu le pot descrie cu inima langa persoana pe care-o iubesc,nu vreau SA NU FIM DOI,si impreuna UNUL,nu vreau sa mi-amintesc de ce as fi putut avea mai tarziu,nu vreau sa nu prind aripi,sa nu pot cuprinde o lume cu sufletul meu,nu vreau sa incetez sa visez,nu vreau nimic din ceea ce inseamna obisnuinta….Nu vreau sa-mi treaca verile plimbandu-ma pe malul marii pustiita de viata ,nu vreau sa-mi fure valurile oamenii pe care ii stiu ai mei,nu vreau sa vina primavara si sa nu simt ca renasc,nu vreau sa nu mi se ofere ghiocei si martisoare,nu vreau sa nu ma pot bucura de natura,toate astea nu le pot dori,pentru ca nu fac parte din constructia sufletului meu! Si nu vreau sa fiu o Toamna vesteda si moarta,care se plimba pe strada-n bataia vantului ,ca o fantoma patrunsa de ploaia rece,si nu vreau sa ma simt a nimanui atunci cand pun seara capul pe perna;si nu vreau sa ma invelesc singura,desi stiu ca cineva imi e aproape! Nu vreau sa fiu doar trup,fiindca el se descompune si se alege praful! 

Vreau sa impart tot al meu,fara teama,si fara regrete,cu cineva dupa chipul si asemanarea mea,dupa suflarea mea… VREAU! Si atunci deja ma voi simti LIBERA,asa cum de obicei oamenii nu se simt niciodata in compania celuilalt. (daca intelegeti ce vreau sa spun)

Va doresc sa vreti,sa fiti,sa luati trenul care trebuie,in directia potrivita,va doresc sa nu pierdeti cele mai frumoase momente din viata din lasitate sau/si comoditate,sa aveti curaj,sa cuceriti lumi,sa va copleseasca maretia iubirii adevarate si pure,care exista pentru fiecare dintre noi,sa va plimbati in orice anotimp prin parc,de mana,cu persoana draga inimii voastre,sa povestiti cu iubirea vietii voastre si sa aveti impresia ca nu mai e timp,ca lumea asta e prea mica pentru a putea cuprinde tot ceea ce aveti de daruit si de spus,sa va contopiti intr-o singura persoana,acea persoana fara de care viata voastra ar fi incompleta,acea persoana fara de care n-ati trai decat pe jumatate…Va doresc sa va regasiti doar intr-un singur suflet,intr-o singura inima datatoare de viata,intr-un singur gand,cel al celuilalt,intr-un singur indemn,intr-un singur sarut,intr-o singura imbratisare,intr-o singura soapta si adiere de vant,intr-o singura MARE,intr-un singur MUNTE,intr-un singur film,pat,dormitor,apartament,intr-o singura ceasca de cafea si intr-o singura scrumiera,intr-o singura camasa,intr-o singura iubire si viata! Va doresc tot ceea ce merita un om care crede cu adevarat: SA AVETI UN SUFLET si sa CUPRINDETI ZAREA!

Un An Nou Fericit! La multi ani 2009! Multumesc,Doamne! Multumesc!Multumesc ca sunt OM!